Am observat de curand ca sunt foarte multi oameni dornici de afectiune, fie ea prin vorbe fie prin mangaieri! Sa zicem ca sunteti la o petrecere sau intr-un pub si la un moment dat se aude in fundal o melodie lenta dar plina de cuvinte care ii fac pe cei din jurul lor sa zambeasca sau sa le dea lacrimi in ochi! Ascultam melodia Si baietii plang a celor de la Holograf si m-am gasit privind intr-un loc fix, pierduta prin amintiri frumoase, triste, in timp ce toti cei din jurul meu glumeau si radeau cu pofta. Pe la sfarsitul melodiei vine un prieten la mine si imi zice:"Intr'adevar, si baietii plang cateodata...cand nu-i vede nimenea".Am ramas foarte impresionata ca mi-a zis mie asta, m-am emotionat si l-am imbratisat. Intr-adevar,toti avem suflet si e trist cand se sparge si se imprastie ca cioburile unei oglinde.Dar firea egoista poate a omului se gandeste doar la propria persoana, abia cand auzi ceva de genul de la altii te gandesti, poate el are mai mare nevoie de niste vorbe bune decat tine..in momentul ala uiti ca existi! Dar oare se merita sa uiti mereu de tine si sa te gandesti cum poti ajuta pe ceilalti?Mai ales ca ei nu sunt alaturi de tine cand ai nevoie de un cuvant frumos sau o imbratisare plina de liniste? La urma urmei nimeni nu poate avea grija de tine in-afara de tine(o afirmatie pe care a zis-o cineva dar cu care nu sunt de-acord in proportie de 98%).C'est la vie...cazi,te ridici,cazi iar si iar si iar si in cele din urma t cateri la loc doar pentru a mai cadea inca o data..pana cand ultima cazatura va fi fatala!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu